cultura

o poezie biografică a poetului limpezişan Gheorge Istrate, intitulată "Rudele". I-aş adăuga subtitlul "Limpeziş - Valea Plângerii". Videoclipul ni-l prezintă pe Gigi Istrate acasă, la Limpeziş. Vă invit să aveţi curaj să vorbim despre poezia aceasta, despre el, despre Limpezis, despre orice legat de comună, fiindcă se poate vorbi/scrie la nesfărşit. Nu doar de mine depinde cât de departe putem ajunge pe/cu această pagină virtuală. Veniţi!

Gheorghe Istrate: Rudele

când marii morţi ai casei noastre moarte

timpului meu îi dau ocol până la ziuă

pământul miroase a cimitir gol

vine mai întâi în ferestrele vechi

capul bărbos al străbunului - piatra de neam -

omul cu funii în arcuri din care azvârle

corbi fumegoşi şi şopârle

peste puzderia de oameni

care se învoiesc să-l asculte

şi-n ochiul geamului strâmt dinspre drum la care uneori

străinii se-arată suflând din răul chinului lor în lămpile-ngropate

în odaie vine gura roditoare de poveşti a bătrânei

cu viaţa ca o viţă-de-vie crescând din rosturile

graiului ei vedeniile puterii în amfora casei

şi mai alături prin crăpături şi vremuială

întârziindu-şi tâmpla-n răsuflătorile drumului

stă mestecând poverile cu umerii

tatăl meu -

Părintele şi

Bunul

cel căruia la ceasul rar de spovedanii

mă ridicam din somn şi îi spuneam

Omul sau

Capriorul

Stalp ocrotit jur-împrejur de

Câmp

şi-anume-n friza casei cea mai caldă pe unde

flăcările sufletului celorlalţi s-au scurs în matca neştiută-a

Văii stă chipul de după somn al mamei

tânjind tipare luminoase de fii mai buni de fiice şi de sorţi

iar sus în gura podului între văzduhuri surorile mele tustrei -

Ana

Maria

Milica - jertfite mirării şi nevinovăţiei

vârând în cuibul păsării străine

ouă ciudate pentru naştere lungă

fac semne-n

Valea

Plângerii şi-aşteaptă minunea care trebuie să li se-ntâmple

 alţi 2